sâmbătă, 28 februarie 2009

Still waitin'


Desi nu au trecut decat 2 sapt eu nu ma pot gandi la "plecarea" aceasta ca la un pas in eternitate... Inca il mai astept sa vina si sa-mi spuna ceva la care ma pot gandi toata ziua gasindu-i alt si alt sens.Am avut norocul sa-l cunosc, sa-i ghicesc sufletul apropae mereu.Iluzia ramane in noi, indiferent de caderi sau lovituri.N e-a invatat sa mergem mai departe si sa avem incredere in noi.Idiotenia unora l-a impins in neant dar devotamentul altora il va tine in lumina.Cuvintele sunt prea superficiale acum pentru a exprima ceva, sau poate eu nu sunt capabila sa le imbin cu starile mele, simpatia si regretul ce raman aici.La urma urmei, la sf nimeni nu te mai poate scate din noroi,nimeni.

4 comentarii:

~deghizarea timpului~ spunea...

Si in cele din uram dupa ce am ocolit acest text a venit si momentul sa spun ceva referitor la el....dar inainte sa incept vreau sa precizez k nu imi place poza...de nici o culoare nu.mi place....
Am scris asta de 5 ori pana acum fiecare text mai scurt ca primul pt k nu imi permite sa las tot.....nu imi ramne decat sa scri pe blogul meu si de acolo sa citesti tu...
Iti zic doar k pentru mie e intr-o excursie in care il voi urma si eu mai devreme sau mai traziu....

~deghizarea timpului~ spunea...

parte[1]
Nu stiu cu ce sa incep mai exact,dar un lucu il stiu sigur eu nu mai sunt cine eram...acum sunt o alta persoana...din momentul in care din cele 2 picioare viata iti sorteste sa ramai numa cu 1 te indrepti umil spre cel ce ti l.a luat,dar incerci sa lupti fara,desi aceasta lupta iti aspreste sufletul si il face k si coaja unui copac.Asa sunt eu acum,sunt k un om fara un picior,pt k unul dintre picioarele care imi sprijineau puternic din umbra si din lumina viata mi.a fost luat si acum schiopatez nereusid inca sa revin la echilibrul initial.Aceasta este insa si singura realitate care imi demonstreaza k ce s.a intamplat este adevarat.

~deghizarea timpului~ spunea...

parte[2]
Amintirea lui si dorinta de al avea aproate e atat de arzatore incat cred k in curand o sa.mi iasa doar fum din suflet,iar din ochi in loc de lacrimi sange.
Eu am trecut prin zile negre si nopti ce imi subliniau prin nenumarate cosmaruri realitatea....au fost zile si nopti kre le pot face un rezumat dor printr.un singur cuvant:lacrimi si iar lacrimi...lacrimi ce curgeau si se opreau doar pentru a face loc la altele....
La fel ca si tine am avut deosebita placere sa fac cunostinta acum 20 si ceva de ani cu un om care mai tarziu am aflat k are ceva in comun cu mine..mai bine spus k eu aveam ceva in comun cu el...prin venele mele curgea acelasi sange k prin venele lui,lucru de care sunt foarte mandra.....mie viata imi este legata fir cu fir de EL,iar copilaria fara el nu are suflet,nu are viata.....poate asta este motivul pentru care plecare lui a luat un sfert din ce insemn EU,iar acea ruptura este inca o rana deschisa care imi provoak durere pana la lacrimi...

~deghizarea timpului~ spunea...

partea[3]
de multe ori ma opresc la rascruce de drumuri si in varf de prapastie a neputintei si atunci mi se improspateaza o amintire,unrmata de un gande si de o voce ce o am intiparita in minte cu un cui incins in foc ..voce ce doresc makr o singurat data sa o mai aud...TU POTI PT K ESTI O MICU!!!....sunt pt unii doar niste vb ce pt mine au fost masa de dimineata la fiekre intalnire cu el si la fiekre cerere de ajutor catre el....
Pentru mine este plecat intr.o excursie din care il astept zi de zi sa se intoarca..insa nu il voi astepta mult,mai devreme sau mai tarziu voi pleca in cautarea lui....