Incert

Si nu stiu de ce am impresia ca de data asta nu se va termina cu o poveste de dragoste, nici cu o prietenie stereotipica, ci va fi ceva mai mult, mai complex.O coliziune de suflete contrare, o prabusire a mintii, o invaluire de sentimente reci. Ma voi avanta pana la capat fara sa imi pun intrebari si fara sa imi raspund la nimic.Nu voi zbura si nici nu voi pluti, voi merge lin spre tine, iti voi asculta calmul, si il voi inchide in dezordinea din interiorul meu. Ma voi resemna cu tine fara a ma fi revoltat vreo data, voi accepta compromisul de a fi eu insami langa tine si nu voi scapa printre degete nicio firmitura din noua-mi dimensiune. Iar in final nu-mi va fi dor si nici repulsie nu voi simti, ci impacare cu tine, ce ma va afunda din nou in cotidian. Si te voi intalni iar si iar, metamorfoza noastra nesfarsindu-se nicicand.

Can you face the God that destroyed your dream?!

One day we’ll wake up walking like old Gods on new streets wondering what went wrong. We’ll blame time ‘cause timing is what keeps us back. But time was good with us, he let us stay forever, see this world growing up. We’ve been always proud of our divine position, but the cruelty of this Universe, that after all is our great father, falled on us wounding and hurting our pride deep inside. We though eternity means happiness, but it ended being a curse. We loved playing with destiny(humans obviously), but finally we dicovered that we are the only marionettes on this tragic scene. We were so confused, that we thought that love is pleasure, that knowledge is power and that peace is fear and obidience.We were never looking back nor forward. Everything that really mattered was our sick mind, spelled by the sweetness of sins. Present, desire and unstopable pleasure, that was the ultimate purpose.

Silence

Cold.Freezing atmosphere.Red,melted snowflakes.Us.Forgotten feelings.Long way home.Reversed sympathy.Misery inside.Murdered but optimistic.Lost yesterday, every yesterday.

Sec.

Religia ne invata sa nu ne facem ingerul dat de Dumenezeu sa planga, prin pacatele noastre pamantesti. Dar el de ce ne lasa pe noi sa plangem? El de ce pacatuieste acolo, in dimensiunea lui?

Saţietate

Nici nu am realizat cum in ultima vreme am reusit sa ma schimb mai mult decat am sperat vreodata. Inidiferenţa fata de tot sau nu, un fenomen nou imi invarte iarasi viata in jurul unui prezent tangibil dar necunoscut.Maine nu mai este doar o speranta, maine redevine o neinteresanta intamplare.

real?

Hmm, de ceva timp am realizat ca oricat incerc sa inchid ochii si sa nu bag in seama idioteniile astea nu reusesc, efectul lor strident atingandu-ma, atragandu-mi atentia si scarbindu-ma din ce in ce mai tare.Cu regret observ ca tampenia ta este nelimitata, cote maxime neexistand. Zilnic incerci sa imi demonstrezi prin diferite gesturi si expresii unicitatea ta si falsitatea altora. Acum inteleg dc ai spus ca sunt singura ta prietena de durata(chiar daca "durata" asta nu inseamna decat vreo 7 luni). De acum poti spune ca AM FOST singura ta prietena de durata. Sau faci ce vrei. Cei mai noi prieteni, ii am de vreo 5-6 ani, si nu cred ca voi avea altii in curand. Sunt destul de rari si relatia cu ei este destul de fragila, dureroasa si epuizanta. Nu mai este nevoie sa spun ca merita "efortul", au facut-o altii inaintea mea.Poate crezi ca eu sunt aia "rea",aia falsa. Nu sunt perfecta, si nici nu incerc sa fiu. Da, te critic si da, sunt ironica, dar ironia e nascuta din scarba si scarba e efectul secundar pe care preazenta ta il are asupra mea.

Still waitin'

Desi nu au trecut decat 2 sapt eu nu ma pot gandi la "plecarea" aceasta ca la un pas in eternitate... Inca il mai astept sa vina si sa-mi spuna ceva la care ma pot gandi toata ziua gasindu-i alt si alt sens.Am avut norocul sa-l cunosc, sa-i ghicesc sufletul apropae mereu.Iluzia ramane in noi, indiferent de caderi sau lovituri.N e-a invatat sa mergem mai departe si sa avem incredere in noi.Idiotenia unora l-a impins in neant dar devotamentul altora il va tine in lumina.Cuvintele sunt prea superficiale acum pentru a exprima ceva, sau poate eu nu sunt capabila sa le imbin cu starile mele, simpatia si regretul ce raman aici.La urma urmei, la sf nimeni nu te mai poate scate din noroi,nimeni.